ARESTUÍ, arestuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A aresta. – Cf. rus. arestovat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ARESTUÍ vb. IV. v. aresta.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ARESTUÍ, arestuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A aresta. – Comp. rus. arestovat'.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ARESTUÍ vb. v. aresta, deține, închide, întemnița, reține.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

arestuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arestuiésc, imperf. 3 sg. arestuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. arestuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink