ARÉST, aresturi, s. n. 1. Deținere sub pază legală a unei persoane. 2. Loc unde sunt ținuți cei arestați. – Din germ. Arrest, it. arresto.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ARÉST ~uri n. 1) Deținere sub pază legală a unei persoane care este bănuită sau chiar a comis o încălcare de lege. A se afla sub ~. ◊ ~ la domiciliu măsură de prevenire constând în interdicția de a părăsi domiciliul. 2) Loc unde sunt ținuți cei arestați. /<germ. Arrest
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ARÉST s.n. 1. Deținere sub pază legală a unei persoane bănuite de o infracțiune. 2. Locul și durata detențiunii unei persoane arestate; închisoare. [Pl. -turi. / < it. arresto, cf. germ. Arrest].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ARÉST s. n. 1. deținere sub pază legală a cuiva bănuit de o infracțiune. 2. locul acesteia; închisoare. (< germ. Arrest, it. arresto)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ARÉST, aresturi, s. n. 1. Deținere sub pază legală a unei persoane care (este bănuită că) a comis o infracțiune; arestare. 2. Loc unde sunt ținuți cei arestați. – Germ. Arrest (it. arresto).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ARÉST s. (JUR.) 1. v. arestare. 2. v. închisoare. 3. arest preventiv v. prevenție.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

arést (arésturi), s. n. – 1. Detenție, întemnițare. – 2. Închisoare, temniță. It. arrestare, cu semnificația juridică a fr. arrêter. – Der. aresta, vb.; arestant, s. m. (arestat, deținut); arestui, vb. (înv., a aresta). De la forma fr. arrêter au trecut direct în rom. aret, s. n. (oprire a cîinelui de vînătoare); areta, vb. (a se opri cîinele), termeni de vînătoare, care apar de ex. în scrierile lui Sadoveanu.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

arést s. n., pl. arésturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*arést n., pl. urĭ (rus. arést, germ. arrest, d. it. arresto; fr. arrêt). Oprirea cuĭva într' un loc închis: arest de o lună. Clădirea în care staŭ arestat, carceră: închis la arestu preventiv, l-a pus la arest.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

AREST bască, cavou, colivie, grotă, incubator, raft, subsol.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink