AREOMÉTRU, areometre, s. n. Aparat care servește la determinarea densității unui lichid sau a concentrației unei soluții. [Pr.: -re-o-] – Din fr. aréomètre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AREOMÉTRU ~e n. Instrument pentru măsurarea densității unor lichide. /<fr. aréometre
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AREOMÉTRU s.n. (Fiz.) Aparat pentru determinarea densității lichidelor. [Pron. -re-o-. / < fr. aréomètre, cf. gr. araios – subțire, metron – măsură].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AREOMÉTRU s. n. instrument folosit în areometrie. (< fr. aréomètre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AREOMÉTRU, areometre, s. n. Instrument care servește la determinarea densității unui lichid sau a concentrației unei soluții. [Pr.: -re-o-] – Fr. aréomètre.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

areométru s. n. (sil. -re-o-, -tru), pl. areométre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*areométru n., pl. e (vgr. araiós, rar, și métron, măsură). Fiz. Instrument de măsurat densitatea lichidelor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink