AREOMETRÍE s. f. Parte a fizicii care studiază măsurarea densității lichidelor (cu areometrul). [Pr.: -re-o-] – Din fr. aréométrie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AREOMETRÍE f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul măsurării densității lichidelor. [Sil. -re-o-] /<fr. aréométrie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AREOMETRÍE s.f. Parte a fizicii care se ocupă cu determinarea densității lichidelor. [Pron. -re-o-, gen -iei. / < fr. aréométrie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AREOMETRÍE s. f. determinare a densității lichidelor. (< fr. aréométrie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

areometríe s. f. (sil. -re-o-, -tri-), art. areometría, g.-d. art. areometríei; pl. areometríi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*areometríe f. (d. areometru). Fiz. Știința de a măsura densitatea lichidelor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink