AREOLÁR, -Ă, areolari, -e, adj. (Mat.) Care aparține ariei², privitor la arie².[Pr.: -re-o-] – Din fr. aréolaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AREOLÁR, -Ă adj. Referitor la areolă. ♦ (Despre eroziuni) Care acționează lateral. [Pron. -re-o- / < fr. aréolaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AREOLÁR, -Ă adj. 1. referitor la areolă. 2. (geol.) eroziune ~ă = eroziune care acționează lateral. 3. viteză ~ă = cantitate ce caracterizează la un moment dat aria descrisă de raza vectoare care definește poziția unui mobil față de un punct fix. (< fr. aréolaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

areolár adj. m. (sil. -re-o-), pl. areolári; f. sg. areoláră, pl. areoláre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink