ARENDÁRE, arendări, s. f. Acțiunea de a arenda. [Var.: (înv.) arenduíre s. f.] – V. arenda.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de the_catalin | Semnalează o greșeală | Permalink

ARENDÁRE, arendări, s. f. Acțiunea de a arenda.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ARENDÁRE s. (înv. și reg.) năimeală, (înv., în Mold.) împosesuire. (~ unui teren agricol.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

arendáre s.f. g.-d. art. arendării; pl. arendări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ARENDÁ, arendez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în arendă. [Var.: (înv.) arenduí vb. IV] – Din arendă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de the_catalin | Semnalează o greșeală | Permalink

A ARENDÁ ~éz tranz. (bunuri materiale) 1) A da în arendă. 2) A lua în arendă. /Din arendă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ARENDÁ, arendez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în arendă. – Din arendă.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ARENDÁ vb. (înv. și pop.) a năimi, (înv., în Mold.) a împosesui. (~ un teren agricol.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

arendá vb., ind. prez. 1 sg. arendéz, 3 sg. și pl. arendeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

arendéz v. tr. (d. arendă). Daŭ cu arendă. – În Trans. arîndez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink