ARENDĂȘOÁICĂ, arendășoaice, s. f. Nevastă de arendaș; femeie care ține în arendă un bun; arendășiță. – Arendaș + suf. -oaică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de the_catalin | Semnalează o greșeală | Permalink

ARENDĂȘOÁICĂ, arendășoaice, s. f. Nevastă de arendaș; femeie care ține în arendă un bun. – Din arendaș + suf. -oaică.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ARENDĂȘOÁICĂ s. arendășiță. (Arendașul și ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

arendășoáică s. f., g.-d. art. arendășoáicei; pl. arendășoáice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

arendáș m. (d. arendă cu sufixu -aș; ung. árendás). Cel ce ține în arendă. – Fem. arendășiță, arendășoaĭcă și (maĭ rar) arendașă, pl. e. Masc. (maĭ rar) și arendar (Mold.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink