ARDÉNT, -Ă, ardenți, -te, adj. 1. (Livr.) Înfocat, înflăcărat, aprins, pasionat. 2. (Despre nave) Care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul. – Din fr. ardent.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ARDÉNT ~tă (~ți, ~te) Plin de ardoare; înfocat. /<fr. ardent
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ARDÉNT, -Ă adj. 1. (Rar) Înflăcărat, înfocat, aprins. 2. (Despre nave) Care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul. [< fr. ardent, cf. lat. ardens < ardere – a arde].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ARDÉNT, -Ă adj. 1. înflăcărat, înfocat, pasionat. 2. (despre nave) care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul. (< fr. ardent, lat. ardens)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ARDÉNT, -Ă, ardenți, -te, adj. 1. (Rar) Înfocat, înflăcărat, aprins, pasionat. 2. (Despre nave) Care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul. – După fr. ardent.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ARDÉNT adj. v. avântat, entuziasmat, entuziast, fervent, focos, înflăcărat, înfocat, însuflețit, pasionat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ardént adj. m., pl. ardénți; f. sg. ardéntă, pl. ardénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ardént, -ă adj. (lat. árdens, -éntis). Arzător: soare ardent. Fig. Violent: dorință ardentă. Activ, plin de ardoare: copil ardent la studiŭ. Adv. Cu ardoare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink