ARDEIÁT, -Ă, ardeiați, -te, adj. (Despre mâncăruri) În care s-a pus (mult) ardei (sau piper, boia etc.). [Pr.: -de-iat] – V. ardeia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ARDEIÁT, -Ă, ardeiați, -te, adj. (Despre mâncăruri) În care s-a pus mult ardei; iute. – V. ardeia.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ardeĭát, -ă adj. Ĭute piperat, usturător, de gustu ardeĭuluĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ARDEIÁ, ardeiez, vb. I. 1. Tranz. A condimenta o mâncare cu ardei iute (sau cu piper, boia etc.). 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A se irita, a se supăra. [Pr.: -de-ia] – Din ardei.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A ARDEIÁ ~iéz tranz. (mâncăruri, alimente) A prepara cu ardei iute; a iuți. [Sil. -de-ia] /Din ardei
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ARDEÍA mă ~iéz intranz. fam. (despre oameni) A deveni din ce în ce mai nervos; a se irita; a se enerva. /Din ardei
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ARDEIÁ, ardeiez, vb. I. 1. Tranz. A da unei mâncări gust de ardei; a iuți. 2. Refl. Fig. (Despre oameni) A se irita, a se supăra. – Din ardei.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ARDEIÁ vb. a (se) iuți. (Mâncarea s-a ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ARDEIÁ vb. v. agasa, enerva, indispune, irita, înfuria, mânia, necăji, plictisi, sâcâi, supăra.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ardeiá vb., ind. prez. 1 sg. ardeiéz, 3 sg. și pl. ardeiáză, 1 pl. ardeiém; conj. prez. 3 sg. și pl. ardeiéze; ger. ardeínd
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink