ARCATÚRĂ, arcaturi, s. f. Element arhitectural alcătuit dintr-o serie de arcade (mici). – Din fr. arcature.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ARCATÚRĂ ~i f. Element arhitectural alcătuit dintr-o succesiune de arcade mici care servesc drept ornament pe suprafața unui zid. /<fr. arcature
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ARCATÚRĂ s.f. Șir de mici arcade decorative (uneori zugrăvite pe un zid). [< fr. arcature].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ARCATÚRĂ s. f. șir de mici arcade decorative zugrăvite pe un zid. (< fr. arcature)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ARCATÚRĂ, arcaturi, s. f. Element arhitectural alcătuit dintr-o serie de arcade mici, în relief, destinate să decoreze părțile netede ale zidurilor unui edificiu. – Fr. arcature.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

arcatúră s. f., g.-d. art. arcatúrii; pl. arcatúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*arcatúră f., pl. ĭ (fr. arcature, lat. arcuatura). Arh. Serie de micĭ arcade, reale saŭ simulate, într' o construcțiune.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink