ARCÁT, -Ă, arcați, -te, adj. (Rar) Arcuit. – Arc + suf. -at (după fr. arqué).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ARCÁT, -Ă adj. Arcuat. [Cf. fr. arqué].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ARCÁT, -Ă adj. arcuat. (< fr. arqué)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ARCÁT, -Ă, arcați, -te, adj. (Poetic) Care are formă de arc; arcuit. Sprâncenele arcate fruntea albă i-o încheie (EMINESCU). – Din arc + suf. -at (după fr. arqué).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ARCÁT adj. v. arcuit, boltit, curb, curbat, încovoiat, îndoit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

arcát adj. m., pl. arcáți; f. sg. arcátă, pl. arcáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*arcát, -ă adj. (lat. arcuatus). În formă de arc, arcuit: ferestre, sprincene arcate. Picioare arcate, strîmbe îndoite afară, cu genunchiĭ depărtațĭ unu de altu. – La Cant. arcos.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

arcá vb. tr., refl. A (se) arcui. (< fr. arquer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de aurelian | Semnalează o greșeală | Permalink

arcá vb., ind. prez. 3 sg. archeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

arcá f. (turc. arka, dos, spate, sprijin, protecțiune, protector). L. V. Protector: dedese [!] știre și la arcalele sale (Cost. I,306).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink