ARBORÉT, arboreturi, s. n. 1. Porțiune de pădure caracterizată printr-o vegetație omogenă, deosebită de restul pădurii din jur. 2. Partea superioară a catargului. – Din lat. arboretum.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ARBORÉT ~uri n. Totalitate a arborilor de același soi care cresc pe o porțiune de pădure. /<lat. arboretum, it. arboretto
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ARBORÉT s.n. 1. Porțiune dintr-o pădure omogenă din punctul de vedere al speciei, al vârstei și al condițiilor de vegetație. 2. s.m. (Mar.) Partea de sus a unui catarg. [Pl. -eturi, -ete, (s.m.) -eți. / < it. arboretto].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ARBORÉT I. s. n. teren plantat cu numeroase specii de arbori și arbuști și destinat studiului condițiilor lor de dezvoltare. II. s. m. partea superioară a unui catarg. (< lat., fr. arboretum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ARBORÉT, arboreturi, s. n. 1. Totalitatea arborilor care cresc pe o anumită suprafață de pădure; suprafața de pădure pe care cresc acești arbori. 2. Partea superioară a catargului. – Lat. arboretum.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

arborét (nav.) s. m., pl. arboréți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

arborét (silv.) s. n., pl. arboréturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*1) arborét n., pl. e (d. arbore, după it. albereto, copăcel). Mar. Vîrfu adăugat al catarguluĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*2) arborét n., pl. urĭ și e (lat. arboretum). Mulțime de arborĭ, copăcărie (pădure).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink