ARBITRARIETÁTE s. f. Situație arbitrară, aspect arbitrar. [Pr.: -ri-e] – Din arbitrar.
Sursa: DEX '84 (1984) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ARBITRARIETÁTE s.f. v. arbitraritate.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ARBITRARIETÁTE s. f. atitudine, procedeu arbitrar; samavolnicie. (< it. arbitrarietà)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

arbitrarietáte s. f. (sil. -tra-ri-e-), g.-d. art. arbitrarietății
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*arbitrár, -ă adj. (lat. arbitrarius; fr. arbitraire). Care nu știe de lege, despotic, samovolnic [!]: guvern arbitrar. Adv. În mod arbitrar, autoritar, turcește: a proceda arbitrar. S. n., pl. urĭ. Despotizm, samovolnicie [!]. (Rar și arbitrarietate, format ca contrarietate, varietate). V. ucaz.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink