ARBALETRIÉR, (1) arbaletrieri, s. m., (2) arbaletriere, s. n. 1. S. m. Ostaș care lupta cu arbaleta. 2. S. n. Parte a acoperișului care susține învelitoarea propriu-zisă. [Pr.: -tri-er] – Din fr. arbalétrier.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARBALETRIÉR s.m. 1. Soldat înarmat cu o arbaletă. 2. Grindă care servește la susținerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiș. [Pron. -tri-er. / < fr. arbalétrier].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARBALETRIÉR I. s. m. soldat înarmat cu o arbaletă. II. s. n. grindă care servește la susținerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiș. (< fr. arbalétrier)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
arbaletriér (persoană) s. m. (sil. -tri-er), pl. arbaletriéri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
arbaletriér (obiect) s. n. (sil. -tri-er), pl. arbaletriére
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink