ARBĂNÁȘ, arbănași, s. m. (Înv.) Albanez (1). – Din bg. arbanaš.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

ARBĂNÁȘ s. v. albanez, schipetar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

arbănáș (arbănáși), s. m. – (Înv.) Albanez. – Mr. arbines. Alb. arbën, arbereš (Meyer 12), în parte prin intermediul sb., bg. arbanaš. Numele etnic actual este albanez, dubletul neol., din it. albanese, fr. albanais. În ngr. același nume este ἁρβανίτης, deformat ulterior în ἁρναβίτης; din prima formă provine rom. (înv.) arvanit, iar din ultima tc. arnaut, de unde rom. arnăut, s. m. (albanez; scutier, paznic personal), megl. arnăut (Cihac, I, 544; Șeineanu, II, 24; Lokotsch 104; Meyer 10; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 340), cf. alb. arnaut, bg. arnautin. – Der. de la acesta din urmă, arnăuțesc, adj. (care aparține arnăuților); arnăuțește, adv. (ca arnăuții); arnăuțime, s. f. (mulțime de arnăuți).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

arbănáș s. n., pl. arbănáși
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

arbănáș, -ă s. (sîrb. bg. Arbanaš). Vechĭ. Arnăut.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink