ARĂMÍRE, arămiri, s. f. Acțiunea de a arămi și rezultatul ei; cuprare. – V. arămi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ARĂMÍRE, arămiri, s. f. Acțiunea de a arămi și rezultatul ei.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ARĂMÍRE s. v. cuprare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

arămíre s. f., g.-d. art. arămírii; pl. arămíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ARĂMÍ, arămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect de metal cu un strat de aramă; a cupra. – Din aramă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A ARĂMÍ ~ésc tranz. (obiecte de metal) A acoperi cu un strat subțire de aramă. /Din aramă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ARĂMÍ, arămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect de metal cu un strat subțire de aramă. – Din aramă.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ARĂMÍ vb. v. cupra.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

arămí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arămésc, imperf. 3 sg. arămeá; conj. prez. 3 sg. și pl. arămeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

arămésc v. tr. (d. aramă). Acoper [!] (feru) c' un strat de aramă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink