arămíe f. (d. aramă, [de unde bg. araniĭa], ca ferie d. fer, lemnie d. lemn, brădoaĭcă d. brad ș. a.). Ĭal. Căldare de aramă de fert apă de rufe ș. a.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ARĂMÍU, -IE, arămii, adj. De culoarea aramei. – Aramă + suf. -iu.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ARĂMÍU ~e (~i) Care este de culoarea aramei; galben-portocaliu. /aramă + suf. ~iu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ARĂMÍU, -IE, arămii, adj. De culoarea aramei. – Din aramă + suf. -iu.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ARĂMÍU adj. v. roșcat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

arămíu adj. m., f. arămíe; pl. m. și f. arămíi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

arămíŭ, -íe adj. De coloarea [!] arămiĭ, bronzat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink