APUPÁRE, apupări, s. f. Acțiunea de a (se) apupa – V. apupa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

APUPÁRE s.f. Înclinare a unei nave către pupă, datorită unei încărcături neuniform repartizate. [< it. appoppare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

apupáre s. f., g.-d. art. apupării; pl. apupări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APUPÁ, pers. 3 apúpă, vb. I. Intranz. și refl. (Despre nave) A se înclina longitudinal cu prora mai sus decât pupa (datorită încărcării neuniforme). – Din pupă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

A APUPÁ pers. 3 apúpă intranz. (despre nave) A se înclina longitudinal spre pupă (ca urmare a încărcării neuniforme). /<fr. appouper, it. appoppare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APUPÁ vb. I. tr. A înclina o navă către pupă. [Cf. fr. appouper, it. appoppare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APUPÁ vb. intr., refl. (despre nave) a se înclina longitudinal către pupă, datorită unei încărcături neuniforme. (< fr. appouper)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

apupá vb., ind. prez. 3 sg. apúpă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink