APROVÁRE, aprovări, s. f. Acțiunea de a (se) aprova. – V. aprova.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

APROVÁRE s.f. Înclinare a unei nave către proră, datorită unei încărcături neuniforme. [După it. appruato].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

aprováre (nav.) s. f. (sil. -pro-), g.-d. art. aprovării; pl. aprovări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APROVÁ, pers. 3. apróvă, vb. I. Intranz. și refl. (Despre nave) A se înclina longitudinal cu pupa mai sus decât prora (din cauza încărcării neuniforme). – Din provă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

APROVÁ vb. I. tr. A înclina o navă către proră. [< aprovare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APROVÁ vb. intr., refl. (despre nave) a se înclina longitudinal, către proră, datorită încărcăturii neuniforme. (după it. appruare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

aprová (nav.) vb. (sil. -pro-), ind. prez. 3 sg. apróvă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink