APROBATÓR, -OÁRE, aprobatori, -oare, adj. Aprobativ. – Din fr. approbateur, lat. approbator.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

APROBATÓR, -OÁRE adj. Aprobativ. [Cf. fr. approbateur, lat. approbator].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APROBATÓR, -OÁRE adj. aprobativ. (< fr. approbateur, lat. approbator)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

APROBATÓR, -OÁRE, aprobatori, -oare, adj. Aprobativ. – Fr. approbateur (lat. lit. approbator).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

APROBATÓR adj. v. aprobativ.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Aprobator ≠ dezaprobator
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

aprobatór adj. m. (sil. -pro-), pl. aprobatóri; f. sg. și pl. aprobatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*aprobatór, -oáre adj. (lat. approbátor). Care aprobă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink