APROBATÍV, -Ă, aprobativi, -e, adj. Care exprimă o aprobare, care aprobă; aprobator. – Din fr. approbatif, lat. approbativus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

APROBATÍV, -Ă adj. Care exprimă o aprobare; aprobator. [Cf. fr. approbatif, lat. approbativus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APROBATÍV, -Ă adj. care exprimă o aprobare; aprobator. (< fr. approbatif, lat. approbativus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

APROBATÍV, -Ă, aprobativi, -e, adj. Care conține sau exprimă o aprobare. – Fr. approbatif (lat. lit. approbativus).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

APROBATÍV adj. aprobator. (Gest ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

aprobatív adj. m. (sil. -pro-), pl. aprobatívi; f. sg. aprobatívă, pl. aprobatíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*aprobatív, -ă adj. (lat. approbativus). Care arată aprobarea: gest aprobativ. Adv. În mod aprobativ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink