APRIÁT, -Ă, apriați, -te, adj. (Înv.; adesea adverbial) Care este limpede, clar, lămurit (ca înțeles); precis. [Pr.: -pri-at] – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

APRIÁT, -Ă, apriați, -te, adj. (Înv.; adesea adverbial) Limpede, lămurit; precis. [Pr.: -pri-at]
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

APRIÁT adj. v. distinct, evident, inteligibil, net, precis.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APRIÁT adj., adv. v. clar, deslușit, explicit, expres, lămurit, limpede, răspicat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

apriát adv. – Limpede, clar, lămurit. Origine necunoscută. Sensul este cel al lat. aperte. Nu apare în texte anterioare sfîrșitului sec. XVIII, și DAR pare a-l considera creație artificială a școlii latiniste, în acest caz nu este clar pe baza cărui model s-a format. S-a adus în discuție it. aprire, cu suf. -at de la curat, adevărat (Iordan, Arhiva, XXX, 221; REW 515; Scriban); este însă greu de crezut că latiniștii ardeleni care erau buni cunoscători ai it., ar fi format un part. apriat de la un vb. al cărui part. it. este aperto, și care corespunde rom. descoperit. Körting 723 se gîndea la lat. *apertatus, fiind combătut de Densusianu, Rom., XXXIII, 274. Mai curînd amintește de it. pria, lat. prius „înainte”; însă der. nu este clară. Löwe 25 propunea bg. na priat, dar cuvîntul nu ne este cunoscut. Totuși, originea sl. nu trebuie înlăturată.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

apriát adj. m. (sil. -pri-at), pl. apriáți; f. sg. apriátă, pl. apriáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*apriát adj. (d. it. aperto, deschis, aprire, a deschide, cu sufixu din adevărat, curat). Trans. Bucov. Sec. 19. Lămurit, curat, clar. Adv. A vorbi apriat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink