APREHENSÍV, -Ă, aprehensivi, -e, adj. (Livr.) Care exprimă, trădează aprehensiune; care simte aprehensiune. – Din fr. appréhensif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

APREHENSÍV, -Ă adj. (Rar) Timid; temător, neîncrezător. [< fr. appréhensif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APREHENSÍV, -Ă adj. timid; neîncrezător. (< fr. appréhensif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

aprehensív adj. m. (sil. -pre-), pl. aprehensívi; f. sg. aprehensívă, pl. aprehensíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink