APREHENSIÚNE, aprehensiuni, s. f. (Livr.) Teamă vagă, frică nedeslușită (cauzată de eventualitatea apariției unui pericol). [Pr.: -si-u-] – Din fr. appréhension, lat. apprehensio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

APREHENSIÚNE s.f. (rar) Teamă vagă, nelămurită. [Var. aprehensie s.f. / cf. fr. appréhension, lat. apprehensio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APREHENSIÚNE s. f. teamă vagă, nedeslușită, cauzată de presupunerea posibilității unui pericol. (< fr. appréhension, lat. apprehensio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

APREHENSIÚNE, aprehensiuni, s. f. (Franțuzism) Teamă vagă, frică nedeslușită (cauzată de presupunerea posibilității unui pericol). – Fr. appréhension (lat. lit. apprehensio, -onis).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

APREHENSIÚNE s. v. frică, teamă, temere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

aprehensiúne s. f. (sil. -pre-, -si-u-), g.-d. art. aprehensiúnii; pl. aprehensiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*aprehensiúne f. (lat. apprehénsio, -ónis). Rar. Frică, teamă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink