APOZIȚIONÁL, -Ă, apoziționali, -e, adj. (Gram.) Cu valoare de apoziție; apozitiv. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. appositionnel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

APOZIȚIONÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de apoziție; propriu apoziției. /<fr. appositionnel
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APOZIȚIONÁL, -Ă adj. Referitor la apoziție. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. appositionnel].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APOZIȚIONÁL, -Ă adj. apozitiv. (< fr. appositionnel)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

APOZIȚIONÁL adj. (GRAM.) apozitiv.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

apoziționál adj. → pozițional
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink