APOTÉMĂ, apoteme, s. f. Perpendiculară dusă din centrul unui poligon regulat pe mijlocul oricăreia dintre laturile sale. ♦ Dreaptă dusă din vârful unei piramide regulate pe mijlocul oricăreia dintre laturile bazei. – Din fr. apothème.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

APOTÉMĂ ~e f. 1) Segment de dreaptă dus din centrul unui poligon regulat pe oricare dintre laturile acestuia. 2) Perpendiculară coborâtă din vârful unei piramide regulate pe mijlocul oricăreia dintre laturile bazei. /<fr. apotheme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APOTÉMĂ s.f. Perpendiculară care unește centrul unui poligon regulat cu mijlocul unei laturi. ♦ Înălțimea feței laterale a unei piramide regulate. [< fr. apothème, cf. gr. apothema < apotithemi – a coborî].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APOTÉMĂ s. f. segment de dreaptă care unește centrul unui poligon regulat cu mijlocul oricăreia dintre laturi; înălțime a feței laterale a unei piramide regulate. (< fr. apothème)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

APOTÉMĂ, apoteme, s. f. Perpendiculară dusă din centrul unei poligon regulat pe oricare dintre laturile lui. ♦ Înălțimea feței laterale a unei piramide regulate. – Fr. apothème (< gr.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

apotémă s. f., g.-d. art. apotémei; pl. apotéme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*apotémă f., pl. e (vgr. apóthema, d. apotithemi, depun, transmit. V. temă). Geom. Perpendiculară dusă din centru unuĭ poligon regular pe o lature [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink