aportáre s. f., g.-d. art. aportării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APORTÁ, pers. 3 aportează, vb. I. Tranz. (Despre câinii de vânătoare) A aduce vânatul împușcat sau un obiect aruncat. – Din fr. apporter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

A APORTÁ pers. 3 ~eáză intranz. (despre câini) A aduce vânatul sau obiecte aruncate special; a face aport. /<fr. apporter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APORTÁ vb. I. tr. (Despre un câine) A aduce vânatul împușcat sau un obiect aruncat. [P.i. 3,6 -tează. / < fr. apporter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APORTÁ vb. tr. (despre câini) a aduce vânatul împușcat sau un obiect aruncat. (< fr. apporter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

APORTÁ, pers. 3 aportează, vb. I. Tranz. (Franțuzism, despre câini) A aduce vânatul împușcat sau un obiect aruncat. – Fr. apporter.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

aportá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. aporteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*aportéz v. tr. (fr. apporter, a aduce). Barb. Aduc vînatu împușcat orĭ un obĭect oare-care (vorbind de cîni [!]).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

aporta, aportez, v. t. a fura
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink