APOLOGÉT, apologeți, s. m. Susținător fervent (și adesea exagerat) al meritelor cuiva sau a ceva. – Din germ. Apologet.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

APOLOGÉT ~ți m. Persoană care apără în mod exagerat o idee, o învățătură, o politică, un sistem. /<germ. Apologet
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APOLOGÉT s.m. Cel care laudă cu un zel excesiv o idee, un sistem etc. [< germ. Apologet].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APOLOGÉT s. m. 1. cel care laudă cu un zel excesiv o persoană, o idee etc.; apologist. 2. autor de apologii (2). (< germ. Apologet)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

APOLOGÉT, apologeți, s. m. Apărător, adept al cuiva sau a ceva. – Germ. Apologet.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

APOLOGÉT s. panegirist, (rar) apologist.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

apologét s. m., pl. apologéți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink