APODÍCTIC, -Ă, apodictici, -ce, adj. (Despre judecăți, demonstrații etc.) Care exprimă raporturi și legături necesare între lucruri sau fenomene; care exclude posibilitatea unei opoziții. – Din fr. apodictique, lat. apodicticus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laurap | Semnalează o greșeală | Permalink

APODÍCTIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre judecăți, raționamente) Care exprimă raporturi și legături necesare între lucruri sau între fenomene. 2) Care exclude posibilitatea unei opoziții. /<lat. apodicticus, gr. apodeiktikos
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APODÍCTIC, -Ă adj. (Despre judecăți, raționamente) Care exprimă raporturi și legături necesare între lucruri sau fenomene și însușirile lor; care nu permite posibilitatea unei opoziții; indiscutabil. [< fr. apodictique, lat. apodicticus, gr. apodeiktikos – peremptoriu, convingător].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APODÍCTIC, -Ă adj. (despre judecăți, raționamente) care exprimă raporturi și legături necesare între fenomene. ◊ care nu permite opoziție; indiscutabil. (< fr. apodictique, lat. apodicticus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

APODÍCTIC, -Ă, apodictici, -e, adj. (Despre judecăți, demonstrații etc.) Care exprimă raporturi și legături necesare între lucruri sau fenomene și însușirile lor, care exclude posibilitatea unei opoziții; indiscutabil. – Fr. apodictique (lat. lit. apodicticus).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

apodíctic adj. m., pl. apodíctici; f. sg. apodíctică, pl. apodíctice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*apodíctic, -ă adj. (vgr. apodeiktikós). Rar. Demonstrativ, convingător: adevăr apodictic. Adv. În mod demonstrativ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink