APERCEPTÍV, -Ă, aperceptivi, -e, adj. Care se referă la apercepție, care constituie o apercepție. – Din fr. aperceptif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

APERCEPTÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de apercepție; propriu apercepției. /<fr. aperceptif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APERCEPTÍV, -Ă adj. Referitor la apercepție, de apercepție; obținut cu ajutorul apercepției. [Cf. fr. aperceptif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APERCEPTÍV, -Ă adj. referitor la apercepție; care aparține apercepției. (< fr. aperceptif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

APERCEPTÍV, -Ă, aperceptivi, -e, adj. Care se referă la apercepție, de apercepție. ◊ Cunoștințe aperceptive = cunoștințe căpătate cu ajutorul apercepției. – Fr. aperceptif.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

aperceptív adj. → perceptiv
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink