APERCÉPE vb. III. tr. A percepe, a asimila. ♦ A percepe clar, cu atenție (un fenomen psihic). [P.i. apercép, var. apercepa vb. I. / < germ. appercipieren].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APERCÉPE vb. tr. a percepe, a asimila. (după germ. apperzipieren)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

apercépe (-p, -pút), vb. – A percepe. Termen filozofic, creat pe baza germ. appercipieren, fr. aperception. Îl găsim pentru prima dată la Duiliu Zamfirescu (idei apercepute). – Der. apercepți(un)e, s. f.; aperceptiv, adj.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

apercépe vb., ind. prez. 1 sg. 3 pl. apercép; conj. prez. 3 sg. și pl. aperceápă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APERCEPÁ vb. I. v. apercepe.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*apercép, -út, a -cépe v. tr. (după fr. apercevoir, a zări, d. lat. ad, la, și percípere, a percepe, a pricepe). Pricep, prind cu mintea (o ideĭe).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink