APERCÉPȚIE s. f. Proces mintal care constă în integrarea percepțiilor în experiența individuală anterioară. – Din fr. aperception.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

APERCÉPȚIE ~i f. Integrare a percepției în experiența cognitivă anterioară. [G.-D. apercepției] /<fr. aperception
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APERCÉPȚIE s.f. Intervenție în percepția umană, a experienței cognitive anterioare a individului. ♦ (Estet.) Modalitatea conștientizării atitudinii estetice, caracterul reflexiv al percepției artistice, conștiința autodeterminării formei artistice în procesul de creație. [Gen. -iei, var. apercepțiune s.f. / cf. fr. aperception, germ. Apperzeption < lat. ad – la, perceptio – cunoaștere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APERCÉPȚIE s. f. integrare a percepției în experiența cognitivă anterioară. (< fr. aperception)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

APERCÉPȚIE s. f. Procesul prin care intervine, în percepție, influența exercitată de experiența individuală anterioară. – Fr. aperception.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

apercépție s. f. (sil. -ți-e), art. apercépția (sil. -ți-a), g.-d. art. apercépției; pl. apercépții
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*apercepțiúne f. (fr. aperception). Facultatea de a apercepe. – Și -épție și -épere.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink