APENDICULÁR, -Ă, apendiculari, -e, adj. Care formează un apendice, în formă de apendice. – Din fr. appendiculaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

APENDICULÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de apendice; propriu apendicelui. /<fr. appendiculaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APENDICULÁR, -Ă adj. Referitor la apendice, care formează un apendice (2) [în DN]. [Cf. fr. appendiculaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APENDICULÁR, -Ă adj. referitor la apendice; în formă de apendice (1). (< fr. appendiculaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

apendiculár adj. m., pl. apendiculári; f. sg. apendiculáră, pl. apendiculáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*apendiculár, -ă adj. (d. lat. appendicula, dim. d. appendix; fr. appendiculaire). În formă de apendice.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink