APENDICÍTĂ, apendicite, s. f. Boală care constă în inflamarea acută sau cronică a apendicelui (1) și care se manifestă de obicei prin crize dureroase. – Din fr. appendicite.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

APENDICÍTĂ ~e f. Stare patologică care constă în inflamarea apendicelui intestinal. /<fr. appendicite
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APENDICÍTĂ s.f. Inflamație a apendicelui intestinal. [< fr. appendicite].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APENDICÍTĂ s. f. inflamație a apendicelui (1). (< fr. appendicite)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

APENDICÍTĂ, apendicite, s. f. Inflamare a apendicelui și boala pe care o cauzează. – Fr. appendicite.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

apendicítă s. f., pl. apendicíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*apendicítă f., pl. e. Med. (d. apendice). Inflamațiunea apendiceluĭ cecal (caecum).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink