APELÁ, apelez, vb. I. Intranz. 1. A se adresa cuiva cu o rugăminte, cu o cerere, a cere concursul cuiva. 2. (Jur.; în trecut) A introduce un apel (4). – Din fr. appeler.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A APELÁ ~éz intranz. A face apel (la cineva sau la ceva); a se adresa pentru susținere; a recurge. /<fr. appeler
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APELÁ vb. I. intr. A face apel la cineva, a adresa o cerere, o rugăminte; a chema. ♦ (Ieșit din uz) A se adresa unei instanțe judecătorești superioare pentru a cere schimbarea sau infirmarea unei hotărâri date de o instanță inferioară. [< fr. appeler, cf. lat., it. appellare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APELÁ, apeléz, vb. I. ~ II. Tranz. (Inform.) A cere, a încerca să obțină (date, informații). (din fr. appeler, lat. appellare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

APELÁ, apelez, vb. I. Intranz. 1. A se adresa cuiva cu o rugăminte, cu o cerere. 2. (Înv.) A se adresa unei instanțe judecătorești superioare spre a cere anularea unei sentințe date de o instanță inferioară. – Fr. appeler.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

APELÁ vb. v. cere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

apelá vb., ind. prez. 1 sg. apeléz, 3 sg. și pl. apeleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*apeléz v. intr. (lat. appellare; fr. appeler). Recurg la un tribunal superior (cum e curtea de apel față de tribunal). Fig. Recurg la mărturia saŭ ajutoru cuĭva.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink