APATRÍD, -Ă, apatrizi, -de, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu are cetățenia nici unui stat. – Din fr. apatride.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

APATRÍD ~dă (~zi, ~de) și substantival Care nu are cetățenie; lipsit de patrie. [Sil. -pa-trid] /<fr. apatride
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APATRÍD, -Ă s.m. și f. Cel care nu are drepturi cetățenești în nici o țară. [< fr. apatride, cf. gr. a – fără, patris, -idos – patrie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APATRÍD, -Ă adj., s. m. f. (persoană) fără cetățenie; heimatlos (< fr. apatride)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

APATRÍD, -Ă, apatrizi, -de, s. m. și f. Persoană care nu are drepturi cetățenești în nici o țară. – Fr. apatride.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

apatríd adj. m., s. m. (sil. -trid), pl. apatrízi; f. sg. apatrídă, pl. apatríde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*apatríd, -ă adj. (format ca și ngr. ápatris, gen. apátridos, d. vgr. a-, fără, și patris, patrie. V. eŭpatrid). Fără patrie, fără cetățenie, ca maĭ toțĭ Jidaniĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink