APARTAMÉNT, apartamente, s. n. Locuință (într-o casă mai mare) compusă din mai multe camere (și dependințe). – Din fr. appartement.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cata
| Semnalează o greșeală
| Permalink
APARTAMÉNT ~e n. Grup de (două sau mai multe) camere și dependințele necesare, care formează o locuință într-un bloc de locuit. /<fr. appartement
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
APARTAMÉNT s.n. Ansamblu de camere și dependințe care formează locuința cuiva. [Cf. fr. appartement].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
APARTAMÉNT s. n. ansamblu de camere și dependințe care formează locuința cuiva. (< fr. appartement, it. appartamento)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
APARTAMÉNT, apartamente, s. n. Grup de încăperi într-o clădire, care formează o unitate și servește, de obicei, ca locuință. – După fr. appartement.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
APARTAMÉNT s. (înv.) odaie. (Un ~ cu două camere.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
apartamént s. n., pl. apartaménte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*apartamént n., pl. e (fr. appartement, it. appartamento, care vine d. appartare, a despărți. V. de-partament). Grupă de camere: în această casă apartamentu stăpînilor e la dreapta, ĭar al servitorilor la stînga.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
apartamént-etalón s.n. Apartament care servește drept model ◊ „Așa a apărut în practica muncii pe șantiere apartamentul-etalon, ca o necesitate. Ca o mostră a ceea ce au de gând să construiască oamenii pe șantier. Ca un model pe care întreprinderea îl supune discuției tuturor celor interesați.” Sc. 18 V 62 p. 2 (din apartament + etalon)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink