APĂSĂTÓR, -OÁRE, apăsători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care asuprește, oprimă. Care copleșește, chinuiește. 2. S. n. (Tehn.) Călcător (III 1). – Apăsa + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cata
| Semnalează o greșeală
| Permalink
APĂSĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care apasă chinuitor. Gânduri ~oare. 2) Care asuprește; asupritor; împilator; opresor. /a apăsa + suf. ~ător
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
APĂSĂTÓR, -OÁRE, apăsători, -oare, adj. 1. Care copleșește; chinuitor. 2. Care oprimă; asupritor. – Din apăsa + suf. -(ă)tor.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
APĂSĂTÓR adj., s. 1. adj. copleșitor, covârșitor, greu, împovărător, (livr.) oneros. (Îndatoriri ~oare.) 2. adj. v. greu. 3. adj. v. deprimant. 4. s. călcător, ceapraz. (~ la mașinile de cusut.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
APĂSĂTÓR adj., s. v. asupritor, exploatator, împilător, opresiv, opresor, persecutor, prigonitor.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
APĂSĂTÓR s. v. mai.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
apăsătór adj. m., pl. apăsătóri; f. sg. și pl. apăsătoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
apăsătór, -oáre adj. Asupritor.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
apăsător, apăsători s. m. procuror
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink