ÁNUS, anusuri, s. n. Orificiu terminal al intestinului gros, care comunică cu exteriorul. – Din fr., lat. anus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ÁNUS ~uri n. Orificiu la extremitatea intestinului gros, prin care sunt eliminate materiile fecale. /<fr., lat. anus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÁNUS s.n. Orificiu care se găsește la extremitatea rectului. [Pl. -suri. / < fr., lat. anus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÁNUS s. n. orificiu de la extremitatea rectului. (< fr., lat. anus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ÁNUS, anusuri, s. n. Orificiu la extremitatea aparatului digestiv. – Fr.anus (lat. lit. anus).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ÁNUS s. (ANAT.) (pop.) cur, (reg.) găoază.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ánus s. n., pl. ánusuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ánus n., pl. urĭ (lat. anus, inel, dim. ánulus și anellus. V. inel). Anat. Orificiu anal, orificiu posterior.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

ANUS creț, crețoiu, găoază, gibă, laminor, ochi maro, pocnitor, poloponez, rozetă, semering, verighetă.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink