ANTURÁJ s. n. Totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva, care înconjoară în mod obișnuit pe cineva; mediul, compania, societatea în care trăiește cineva. – Din fr. entourage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTURÁJ, anturaje, s. n. Totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva, care înconjură în mod obișnuit pe cineva; mediul, compania, societatea în care trăiește cineva. – Din fr. entourage.
Sursa: DEX '96 (1996) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTURÁJ ~e n. Ansamblu de circumstanțe materiale sau morale care înconjoară o persoană; mediu; cadru; climat. /<fr. entourage
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTURÁJ s.n. Oamenii, mediul care înconjură pe cineva, tovărășia, compania, societatea în care trăiește cineva. [Pl. -je, -juri. / < fr. entourage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTURÁJ s. n. mediul social în care trăiește cineva. (< fr. entourage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTURÁJ s. n. (Franțuzism) Persoane cu care cineva întreține în mod obișnuit relații. – Fr. entourage.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTURÁJ s. 1. companie, societate, tovărășie, (grecism înv.) sinanstrofie. (A petrecut ore agreabile în ~ul ei.) 2. v. mediu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

anturáj s. n., pl. anturáje
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*anturáj n., pl. e saŭ urĭ (fr. entourage). Barb. Societate obișnuită a unuĭ om.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink