ANTITÉTIC, -Ă, antitetici, -ce, adj. Care conține o antiteză; care folosește antiteze. – Din fr. antithétique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTITÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de antiteză; propriu antitezei. /<fr. antithétique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTITÉTIC, -Ă adj. Care conține o antiteză; care folosește antiteze. { < fr. antithétique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTITÉTIC, -Ă adj. care conține o antiteză; opus; care folosește antiteze. (< fr. antithétique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTITÉTIC, -Ă, antitetici, -e, adj. Care conține o antiteză; care folosește antiteze. Expresii antitetice. – Fr. antithétique.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTITÉTIC adj. contrar, opus. (Poziții ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

antitétic adj. m., pl. antitétici; f. sg. antitétică, pl. antitétice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*antitétic, -ă adj. (vgr. antithetikós). Relativ la antiteză.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink