ANTIHORMÓN, antihormoni, s. m. Substanță de apărare aflată în serul sanguin și produsă de organism în cazul unui tratament îndelungat cu hormoni. – Din fr. anti-hormone.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANTIHORMÓN ~i m. Substanță de apărare pe care o produce organismul în cazul unui tratament îndelungat cu preparate hormo-albuminoase. /<fr. antihormone
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANTIHORMÓN s.m. Substanță de apărare produsă de organism când i se administrează hormoni proteici. [< fr. antihormone].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANTIHORMÓN s. m. substanță de apărare produsă de organism când i se administrează hormoni proteici. (< fr. antihormone)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
antihormón s. m., pl. antihormóni
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
antihormón s.m. (biol.) Substanță care blochează secretarea hormonilor ◊ „Antihormoni împotriva dăunătorilor. Cercetătorii maghiari au reușit să producă antihormoni care întrerup funcțiile vitale ale insectelor ce atacă culturile, nimicindu-le.” Sc. 22 XII 80 p. 5 (din fr. antihormone; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink