ANTIFRÁZĂ, antifraze, s. f. Figură retorică prin care o locuțiune, o frază etc. se întrebuințează cu înțeles contrar celui obișnuit. – Din fr. antiphrase.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIFRÁZĂ s.f. Mod de exprimare prin care o locuțiune, o frază etc. se întrebuințează cu un înțeles contrar celui obișnuit. [< fr. antiphrase].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIFRÁZĂ s. f. figură retorică prin care o locuțiune, o frază se întrebuințează cu un înțeles contrar. (< fr. antiphrase)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIFRÁZĂ, antifraze, s. f. Figură retorică prin care o locuțiune, o frază etc. se întrebuințează prin ironie sau eufemism, cu un înțeles contrar celui obișnuit. – Fr. antiphrase (< gr.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

antifráză s. f. (sil. -fra-) → frază
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*antifráză f., pl. e (vgr. antiphrásis d. anti, contra, și phrasis, locuțiune). Ret. Cuvînt eŭfemistic saŭ ironic care înseamnă tocmaĭ contraru realitățiĭ: Eŭmenide (adică „binevoitoare”) îld. Furiĭ; Filopátor adică „iubitor de tată”) cum i se zicea luĭ Ptolemeŭ care-l ucisese pe tatăl săŭ. V. retorică.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink