ANTIDÓT, antidoturi, s. n. Substanță care neutralizează acțiunea unei otrăvi, a unui virus etc. din organism; contraotravă. ♦ Fig. Remediu, leac. – Din fr. antidote, lat. antidotum.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIDÓT ~uri m. Substanță care neutralizează acțiunea unei otrăvi sau a unui virus din corp; contraotravă. /<fr. antidote
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIDÓT s.n. Substanță care anulează puterea unei otrăvi, a unui virus etc.; contraotravă. ♦ (Fig.) Remediu. [< fr. antidote, cf. lat. antidotum, gr. antidoton < anti – contra, dotos – dat].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIDÓT s. n. substanță care neutralizează efectul unei otrăvi, acțiunea unui virus, a unor bacterii; contraotravă. ◊ (fig.) remediu, soluție. (< fr. antidote)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIDÓT, antidoturi, s. n. (Adesea fig.) Substanță care neutralizează acțiunea unei otrăvi aflate în organism. – Fr. antidote (lat. lit. antidotum).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIDÓT s. (FARM.) (rar) contraotravă, contravenin, (înv.) antifarmac. (Stricnina este ~ pentru barbiturice.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

antidót s. n., pl. antidóturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*antidót n., pl. urĭ (vgr. antidoton, anti, contra, și dotós, dat). Medicament contra veninuluĭ. Fig. Munca e un antidot al urîtuluĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink