ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane. – Ante- + vorbitor (după germ. Vorredner).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTEVORBITÓR ~i m. Persoană care a vorbit la o adunare înaintea altor persoane. /ante- + vorbitor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTEVORBITÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care vorbește într-o adunare publică, considerată în raport cu cei care iau cuvântul ulterior. [< ante- + vorbitor, după germ. Vorredner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTEVORBITÓR, -OÁRE s. m. f. vorbitor care precedă într-o adunare alt vorbitor. (după germ. Vorredner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care vorbește într-o adunare publică, considerată în raport cu cei care iau cuvântul ulterior. – Din ante- + vorbitor (după germ. Vorredner).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTEVORBITÓR s. preopinent.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

antevorbitór s. m., pl. antevorbitóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

antevorbitoáre s. f., g.-d. art. antevorbitoárei; pl. antevorbitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink