ANTEPÚNERE, antepuneri, s. f. Acțiunea de a antepune și rezultatul ei. – V. antepune.
Sursa: DEX '96 (1996) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTEPÚNERE s.f. Acțiunea de a antepune. [< antepune].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTEPÚNERE s. f. antepoziție (1), procliză. (< antepune)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

antepúnere s. f. → punere
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A ANTEPÚNE antepún tranz. A pune înainte. /ante- + a pune
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTEPÚNE vb. III. tr. (Gram.) A pune înainte. [După fr. antéposer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTEPÚNE vb. tr. a pune înainte. (după fr. antéposer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

antepúne vb. → pune
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink