ANTE- Element de compunere care înseamnă „înainte”, „în față”, „anterior” și care servește la formarea unor substantive, adjective și verbe. – Din lat. ante.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANTE- Element prim de compunere savantă, însemnând „înainte”. [< lat. ante].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANTE- pref. „anterior” (spațial și temporal). (< fr. anté-, cf. lat. ante)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANTE- Element de compunere însemnând „înainte” și servind la formarea unor substantive și a unor adjective. – Lat. lit. ante.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ante- – Pref. neol., din lat. ante; intră în compunerea anumitor cuvinte în care traduce fr. avant-: antebraț, s. n.; antegardă, s. f. (înv., avangardă), astăzi înlocuit prin avantgardă; antetren, s. n. Cf. anti-.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*ánte- (une-orĭ și ánti-), prefix lat. care înseamnă „înainte”, ca' n: ante-meridian, anti-cipat ș. a. V. post- și pre 2.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÁNTĂ, ante, s. f. Element de construcție decorativ și de întărire situat la colțurile unui edificiu. – Din fr. ante.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÁNTĂ s.f. (Arhit.) Pilastru pătrat care prelungește zidurile laterale ale unui edificiu. [< fr. ante].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÁNTĂ s. f. pilastru pătrat care prelungește zidurile laterale ale unui edificiu. (< fr. ante)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ántă s. f., pl. ánte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ante merídiem loc. adv. (sil. -di-em); abr. a.m.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink