ANTAGÓNIC, -Ă, antagonici, -ce, adj. Antagonist. ◊ Contradicție antagonică = contradicție care constituie conținutul procesului de dezvoltare și care nu se rezolvă decât prin distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou. – Din fr. antagonique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTAGÓNIC ~că (~ci, ~ce) v. ANTAGONIST. /<fr. antagonique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTAGÓNIC, -Ă adj. Antagonist. [< fr. antagonique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTAGÓNIC, -Ă adj. opus ireductibil, în antagonism; rival, inamic; antagonist. (< fr. antagonique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTAGÓNIC, -Ă, antagonici, -e, adj. Antagonist. ◊ Contradicție antagonică = contradicție la baza căreia stă lupta de neîmpăcat între vechi și nou și care nu se poate rezolva decât prin distrugerea vechiului, constituind în același timp conținutul intern al procesului de dezvoltare. – Fr. antagonique (< gr.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTAGÓNIC adj. v. antagonist.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

antagónic adj. m., pl. antagónici; f. sg. antagónică, pl. antagónice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink