ANOSTEÁLĂ, anosteli, s. f. 1. Plictiseală. 2. (Rar) Persoană plicticoasă. – Anosti + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ANOSTEÁLĂ s. f. (Rar) Plictiseală. – Din anosti + suf. -eală.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ANOSTEÁLĂ s. v. plictiseală, urât.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

anosteálă s. f., g.-d. art. anostélii; pl. anostéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

anosteálă f., pl. elĭ (d. anost). Rar. Urît, plictiseală. – Și -stie (ngr. anostía).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink