ANOMÁL, -Ă, anomali, -e, adj. Care prezintă o anomalie, referitor la o anomalie. – Din fr. anomal.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ANOMÁL, -Ă adj. (Rar) Anormal. [< fr. anomal, cf. gr. anomalos – neregulat].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANOMÁL, -Ă adj. care prezintă anomalie. (< fr. anomal, gr. anomalos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

anomál adj. m., pl. anomáli; f. sg. anomálă, pl. anomále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*anomál, -ă adj. (fr. anomal, d. vgr. anómalos, d. an-, ne, și omalós, asemenea; it. anómalo). Neregular (maĭ ales în gramatică): verbe anomale. Adv. Se dezvoltă anomal.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink